Astăzi
este ziua ta – Margareta Pâslaru
Sursa
www.miscareaderezistenta.ro/calendar Autor Dănuț
Deleanu Creat: 09 iulie 2016
Cu
ochi mari, albaștri, ca irizările mării în dimineți senine, cu
un chip drăgălaș, de școlăriță, care parcă a păstrat toate
mirările, răsfățurile și capriciile cu botic lăsat ale
copilăriei, cu aluniță ștrengărească pe obrazul drept, asemeni
celebrei Marilyn Monroe, minunata, legendara, unica Margareta Pâslaru
a dominat fără drept de apel topurile și muzica ușoară
românească, din anii 60-70, dând o nouă dimensiune, deschizând
calea spre un nou început, revoluționând de-a dreptul acest
segment muzical cu vocea sa nemaiauzită până atunci, cu timbrul
său grav, vibrant.
Vor
mai fi fost interprete de muzică ușoară în România și până la
apariția Margaretei Pâslaru (așa cum vor mai fi fost cântărețe
în Franța și până la Edith Piaf), însă niciuna n-a fost
binecuvântată cu glasul infinitelor posibilități de exprimare ca
cel al „Pâslăriței”! Prin anii 70 nu era familie în România,
care să fi cumpărat un pick-up și să nu aibă măcar un disc
vinil cu Margareta!
S-a
născut la 9 iulie 1943, în București, și încă de la vârsta de
trei ani, sub îndrumarea bunicului său, sculptorul Ion Dimitriu
Bârlad, studiază dansul, pianul și pictura. Debutul în muzică îl
face pe o scenă, în 58, la Casa de Cultură „Grivița Roșie”,
unde fusese descoperită de Ileana Pop. În televiziune (adevărată
rampă de lansare și de popularizare a tuturor artiștilor de atunci
și de mai târziu) a debutat oarecum din întâmplare.
Era
într-o cabină a vechii televiziuni (cu sediul în Moliere, nr.2),
deoarece acceptase să filmeze o emisiune pentru copii cu „Așchiuță”
și Daniela Anencov. În așteptare, începe să feredoneze câteva
frânturi din „Picolissimo serenada”, a lui Vico Torriani. Vocea
ei gravă îi stârnește curiozitatea lui Valeriu Lazarov, care
tocmai trecea pe culoar. Crede că e o soprană, dar dă peste o
școlăriță cu codițe împletite și pălărie de pai. O ia de
mână, o duce în platou și-o pune să cânte cu orchestra lui
Petrică Firulescu. În seara aceea intra în direct cu „Picolissimo
serenada”!
După
emisiune a fost contactată de George Grigoriu, care-i și compusese
o piesă, piesă ce avea să devină celebră: „Și-n apa mării,
de pe întregul litoral...”. Așa s-a născut legenda! De atunci
începe o carieră fulminantă: 65 de compozitori se întrec în a-i
compune cântecele, radioul o difuzează permanent, Casa de Discuri
„Electrecord” îi scoate disc după disc (cu vânzări record),
televiziunea nu mai prididește s-o cheme la toate emisiunile de
divertisment și la celebrele revelioane, cinematografia o ispitește
cu roluri de zână bună (în „Veronica” și „Veronica se
întoarce”), cu „Melodii-Melodii”, „Împușcături pe
portativ” și alte peste 10 filme.
Începând
cu anul 1961, când obține Premiul I la Concursul Artiștilor
Amatori și până la începutul acestui an, obține zeci și zeci de
premii naționale și internaționale, premii care răsplătesc și
definesc munca ei de-o viață, cariera artistică și incredibilul
talent.
Se
știe că, în 1983, Margareta părăsea România, urmându-și soțul
în America, însă plecarea a fost numai fizică, deoarece sufletul
i-a rămas permanent în țara în care a cunoscut bucuria de a
cânta, dragostea și prețuirea oamenilor, gloria. Drept dovadă,
după 1989, Margareta a fost aproape tot timpul prezentă în țară,
ocupându-se de tot felul de proiecte, implicându-se în plan social
cât trei guverne la un loc! Ultimul proiect a fost acum o lună,
când buna și inimoasa Margareta a lansat albumul de autor „Cum să
te las?”, în beneficiul supraviețuitorilor de la Colectiv.
Astăzi,
legendara, unica, neobosita, inimoasa „Pâslărița” împlinește
73 de ani, ani din care peste jumătate de secol i-am fredonat
cântecele și i-am rostit cu drag numele. Fără Margareta Pâslaru,
muzica ușoară românească ar fi fost mai săracă, s-ar spune, cu
o poveste. Da, dar povestea numită Margareta Pâslaru face cât
jumătate din muzica ușoară românească! Să-i dăruim trandafiri
din grădina bucuriilor, să-i urăm clipe minunate, liniște
sufletească, energie pentru a duce mai departe proiectele pe care și
le dorește și să-i lase toamna vieții pomii verzi ai anilor ce
vor veni! La mulți ani, doamnă Margareta Pâslaru! Vă iubim!
