Margareta Pâslaru – “Cântecul unei zâne cinematografice”

Cântărețele și cinematograful - Cântecul unei zâne cinematografice

Autor: Andreea CHIRIAC HENTEA

  

 

"(...) Margareta Pâslaru a fost cântăreața cea mai răsfățată de cinema. După ce, în 1964, însusi Liviu Ciulei o distribuise în rolul lui Polly Peachum din Opera de trei parale și fusese considerată revelația unui spectacol antologic, a avut trei melodii de success (“Marea mea iubire”, “Și tu îmi placi”, “Unde ești?”) și o interpretare apreciată în coproducția Tunelul, care i-a adus diploma de debut în cinematografie, la Festivalul Național al Filmului “Pelicanul de Aur”, de la Mamaia. Tot ea a fost și protagonist a două filme cenzurate aiuritor. În primul, Un film cu o fată fermecatoare, Margareta, pentru care fusese conceput rolul, a fost cuceritoare. Filmul a rulat însă mai puțin de două săptămâni, după care a fost scos de pe ecrane, nu din cauza cenzurii, ci a cronicilor “devastatoare”. Așa cum scrie Cristian Tudor Popescu în cartea sa Filmul surd în România mută, “a fost poate cel mai pe nedrept interzis film românesc”. Al doilea film, Împușcături pe portativ, în care Margareta cantă nevinovatul “Rața”, primul twist ajuns la noi, a stârnit, și el, reacții indignate. Așa cum aflăm tot din cartea de mai sus, în cadrul uneia dintre celebrele ședințe ale CC al PCR din 1968, dedicate cinematografiei, un tovaraș a intervenit drastic: “Filmul Împușcături pe portativ îsi propune să lanseze pe scara mondială un dans “rața”, ca și cum acesta ar fi un mesaj păsăresc al dansului din România. Aceasta face un prost serviciu țării și folclorului, contrazicând sensul nobil și poetic al dansului și muzicii de inspirație națională”. Margareta Pâslaru a mai apărut în Gloria nu cantă, într-un rol episodic pe care l-a adorat pentru ironia lui – o frizeriță care îi dădea replici inepte personajului interpretat de Toma Caragiu. A cântat melodia lui Ion Cristinoiu “Pe marea neagră” (numită în original “Mediterana”) în B.D. la munte și la mare și “Melodii, melodii” in filmul omonim, încercând și rolul episodic al unei țărănci în filmul Clipa. Însă rolurile pentru care va rămâne în memoria publicului sunt cele din filmele Veronica și Veronica se întoarce, în care a fost Zâna cea buna, Educatoarea și Împărăteasa furnicilor (cine nu își amintește “Cântecul trăistuței” …). După 1981, când a plecat din țară, orice referire la ea a fost strict interzisă, “Veronicile” nu au mai fost difuzate, iar numele i-a fost tăiat până și de pe genericul serialului de animație Mihaela, a cărui muzica o compusese... (...)".
 

 Sursa: DILEMA VECHE Anul XI nr. 530 10-16 aprilie 2014